Just another Twilight story

Capitolul 4 – The begining

Deci, vroiam sa va spun de lainceput asta:d va rog mult, scuzati-mi greselilie.. Cred ca sunt multe. Insa am scris acest capitol de pe iPad. Cand am sa ajung acasa, am sa repar toate greselilie de pe calculator:d cer iertarea voastra:))) pupici:*:*:*

Soarele stralucea tare, luminandu-i delicat fata Lucindei, care inca dormea, in bratele fierbinti ale lui Damon. Visa. Nu stia ce era in jurul ei. Nu stia unde este, nu stia cine e, si nici nu vroia asta, nu o interesa unde este sau cu cine este. Nu o interesa nimic,
Era fericita, sau cel putin asa spera ea. Dar adevarul e ca nu era totul soare si fericire. Adevarul era ca o parte din suferinta pe care i-o pricinuise chestia nu disparea nici macar in taramul de poveste din vis. Unde totul era verde si inflorit, soarele acoperea campul de violete care se afla la picioarele Lucindei, iar pasarile ciripeau frumos, incantandu-i auzul. Lucinda era fericita, era coplesita de alte
sentimente ca ii imbratisau inima. Vroia sa tipe de fericire si sa alerge…
Dar nu putea sa scape de el nici macar in vis.. Si era chiar in fata ei, apropiindu-se de ea cu zambetul lui frumos, primul zamb et pe care i-l aruncase el vreodata. Si Lucinda, isi dadu seama ca.. Damon era superb. Tacea si il privea. Simtea cum inima i se strange. Si il
iubea. Il iubea mult. Dar totul era prea rapid. Desi stia ca Damon ii parea atat de cunoscut, simtea ca ar trebui sa stea departe de el.
Dar acesta nu este Damon. Damon doarme. Asta este decat o fiinta
inventata de ea in vis care sa semene cu Damon, pentru ca la el se gandea incontinuu, de doua zile.
Simtea ca vrea sa mearga spre el, sa se apropie si sa o ia in brate si sa o sarute, si sa o tina strans, sa nu-i mai dea druml niciodata.
Dar asta era pentru ea doar un vis frumos.
Iarba fosnea sub talpile ei, si atunci isi dadu seama ca mergea spre
el. Cu fiecare pas, era mai aproape, ii simtea caldura, ii auzea si ii simtea sangele curgandu-i prin vene. Il simtea pe el.
Mirosl lui dulce ii acoperi mintea cu un strat gros. Ii venea sa planga, stia ca nu era adevarat, stia ca totul era doar un vis, insa orice vis… are o partede realitate.
Mergea incontinuu. Distanta dintre ei era atat de mica.. Dar cativa
centimetrii. Ii atinse usor umorul, luand-o in brate.
Dar, nunera asa cum isi imaginase ea. Era defapt rece si umed, cupielea groasa si intunecata, ceata se strecura in jurul lui, iar zambetul lui frumos se transforma intr-un zambet dur, acru, rece, ochii lui rosii o tinteau, fierbandu-i parca, sangele in venele ei subtiri.
Capul o durea ingrozitor.
Campul cu violete nu mai era. Era doar ceata, umbra si… Intuneric.
Isi aminti. O bantuia siacum. Nu o lasa sa doarma. Se temea de intreaga fiinta a intunericului. Dinprietenul ei, el deveni, cel mai aprig dusman. Pentru prima oara de cand era vampir, Lucindei ii era foarte frica.
– Stai departe de el.
vocea rasuna departe. O voce, spre uimirea ei.. Subtire si feminina.. Si foarte asemanatoare cu a iei.

Sari in fund, speriata. Capul inca o durea foarte tare. Si nu stia unde este si ce se intamplase. Isi amintea vocea care suna ca a ei. Dar nu era a ei. Desi parea o mare prostie, era real. Vocea nu ii apartinea. Un gram de rautate din voce o facea sa creada mai mult decat asta. O facea sa creada ca persoana cu vocea aceea, o urmaea de foarte aproape, iar ceea ce ii spusese in vis… Ei bine… Se referea
la Damon.
Tremura usor.
Sari din bratele lui Damon si se loviusor de peretele de sticla. El tresari si ii zambi ca la inceputul visului.
O lacrma ii cazu Lucindei pe obraz, si isi puse mana la ochi, ca sa poata indeparta privirea lui frumoasa.
– Ce naiba ai in cap? Il intreba, incercand sa nu-l priveasca in fata.
– S-a intamplat ceva? Intreba uitanduse la ea, fara sa inteleaga de ce fata pe ca o tinuse in brate toata noaptea, care il sarutase de doua ori, si pe care… o iubea… mult… evita sa il priveasca si ii vorbea cu raceala. Inima il durea.
– Daca s-a intamplat ceva? Spuse intorcandu-se cu spatele si lipindu-si mana de geam. De ce ma tineai in brate? De ce stateam pe scaunul tau? De ce… De ce naiba esti in camera mea? Iesi.
Vocea ii suna goala, nu impartea nici o emotie, ceea ce ei i se parea perfect, pentru ca acum orice privire putea sa ii scoata adevaratele semtimente la iveala. O lacrima ii cazu pe obraz.
– Dar.. Uite domisorica.. Spuse Damon, lasand capul in jos. Ai niste dispozitii foarte diferite. Tin la tine. Mult. Prea mult… Dar.. Nu inteleg ce se intampla. Poate ca intunericul ala chiar ti-a afectat capul. Lucinda, serios, poti sa-mi spui ce naiba se intampla cu tine. Vreau sa stiu!
Lucinda tacu. Nu putea sa-i zica. Nu putea sa faca asta, doar daca nu tinea la el. Dar.. asta era o intrebare foarte usoara, cu un raspuns foarte usor, care o inebunea si o speria.
– Vreau doar sa stai departe de mine. Ii spuse apoi se intoarse, fara sa se uite la el, si se indrepta spre usa.
Dar Damon o prinse de mana si o intoarse spre el. Fetele lor erau atat de apropiate, iar Luce facu greseala sa se uite in ochii lui. Era hipnotizata.
– Nu imi plac fitele tale, draga Luce. Ti-am spus poti sa-mi spui, iar fitele astea te cam impiedica.
– Idiotule, nu e vorba de fite. Nu pot sa iti spun. Lasa-ma. Si stai departe de mine.
Apoi isi smulse corpul firav si fugi din casa cu o viteza vampireasca, dejparte, undeva, nu stia unde.
Picioarele i se miscau foarte repede. Nu o interesa ce se intampla, nu vroia sa stie ce se ntampla.
Dar era fericita ca totusi era zi, si nu noapte ca intunericul sa o inabuseasca din nou.
Plangea cu lacrmi grele, in timp ce alerga cat mai departe. Numele lui ii suna in cap, ii amortea membrele, facand-o sa se opreasca si sa se aseza la baza unui copac, intr-un luinis frumos. Era frumos, nu putea nega, insa ceea ce se intampla in sufletul ei, astupa orice frumusete cat de mica, transformand-o in durere si suferinta.
Tulsa nu era ceea ce parea a fi, puterea ce o atrasese aici parea o razbunare bine pusa la punct.
Gemu usor. Capul ii cazu pe spate, lasandu-si ochii sa taie cerul. Razele incepeau sa se musamalizeze usor, lasand doar urme vagi de lumina pe pielea alba si fina a Lucindei.
Un miros frumos ii inunda caile respiratorii, facand-o sa geama usor de parere. Era mirosul dulce de violete, care se intindeau la picioarele ei, ca o pajiste de la capatul unei paduri.
Un fior rece ii trecu pe coloana vertebrata, pana jos, in momentul in care sari in picioare.
Un vant rece forma vartejuri micute pe iarba in tim ce luna isi facea aparitia usor, luminand in intunericul intens.
Timpul trecuse repede, noaptea se strecurase fara ca Luce sa isi dea seama.
Sari in picioare, lasand vantu sa se joace usor in parul ei. Totul era ca in vis, ceata incepu sa se strecoare la picioarele ei, inconjurand-o si contopindu-se cu corpul ei firav.
Ceva era acolo, dar nu reusea sa il deosebeasca, deoarece umbra ii intra in ochi, ii inegrea vederea si ii stcura o amorteala rece in membere.
– Ce faci Lucinda? Spuse o voce… o voce identica cu a ei.
Luce cauta prin intuneric, ochii ei se chinuiau sa vada. Iar cand reusi sa deosebeasca o forma, gura i se deschise si scoase un tipat slab si se aseza in pozitie de atac.

***

Damon se aseza pe parchet, langa perete, cu un pahar de whisky in mana.
Viata lui se schmbase complet odata cu aparitia Lucindei in viata lui. Parea sa se grabeasca totul, parea sa o iubeasca desi o cunostea de doar doua zile.
Dar adevarul era ca simtea ca o cunoaste atat de bine, defapt…
Nu putea sa nu o iubeasca. Nu putea sa nu se gandeasca la asemanarea dintre ea si Katherine, pe care o iubise atat de mult. Nu putea sa nu se gandeasca la felul in care Luce reusea sa il faca sa nu se mai gandeasca la nimic, sa o uite complet pe Katherine si sa vrea sa o apere, sa o sarute si sa o tina in brate.
Dar Luce se comporta ciudat, il respingea. Ea nu il iubea.
Damon continua sa se gandeasca la ea, continua sa bea pahar dupa pahar, incercand sa se imbete, insa fiind vampir, nu reusea sa se desprinda de realitate in acest mod.
„Damon! Vino! Damon, e vorba de Lucinda! Vino.”
Vocea lui Bonnie il facu sa tresara si sa geama usor la auzul numelui iubirii lui.
Fara sa isi dea seama ce e intampla, fara ca macar sa il intereseze asta, se ridica si disparu in intuneric, indreptandu-se spre casa surorii lui.
– Ce naiba se intampla? Intreba el trantind usa tare si intrand.
Linistea asurzitoare acoperea camera.
Logan ii facu semn cu mana sa nu spuna nimic, in timp ce Bonnie zacea intr-un colt, cu privirea goala, uitandu-se prin el, undeva.
– Are o viziune, ii explica James tinand-o pe iubita lui in brate.
– Cacat! Observ si eu asta! Spuse plimbandu- se fara rebdare prin camera. Vreau sa stiu ce se intampla cu Luce. A patit ceva?
Bonnie reveni la realitate si se ridica, apoi il prinse pe Damon de mana.
– Cand ma gandesc la ea simt ura, furie, pofta, durere, suferinta… Si i iubire profund dureroasa.
Damon tresari la ultimole cuvinte.
– Ce vrei sa spui?
– Spun ca Lucinda este in mare pericol. Ceva se intampla cu ea. Se zbate intre constienta si inconstienta absoluta.
Lumea se prabusi parca in capul lui Damon care ramasese imun, uitandu-se cu o privire disperata, apoi rosti fara nici o emotiein voce?
– Cum o putem gasi?
Bonnie tresari.
– De fiecare data cand incerc sa o gasesc, este ca o bariera care ma opreste sa reusesc. Nu pot sa fac nimic. Este ca si cand m-ar bloca. O putem gasi intr-un singur mod, doar daca… daca intre ea si unul din noi este legat un sentiment la fel de puternic a iubirea sau ura.
– Frate… Dar asta e o idiotenie.. Spuse Darius, care o tinea pe Erin in brate. Cine o uraste de aici? Cred ca e cam imposibil sa…
– Eu… o voi gasi. Eu… o iubesc mai mult decat orice…
Damon zambi.

________________________________

Aleluia!
Am terminat si cap acestaaaaa:x
Deci vreau sa va spun ca acest capitol a trecut prin multe…

1. Am inceput sa il scriu in calculator, dar nu am apucat sa il postez pentru ca mi s-a restartat calculatorul si s-a sters tot.:(((
2. Am reusit sa pun mana pe iPad pentru ca nu am avut acces la laptop, asa ca m-am apucat sa il scriu, direct in pagina de postare, dar mi-a cazut netul (ce fericire…) si binenteles, nu am reusit sa salvez decat jumatate de capitol…
3. In sfarsit, am reusit sa termin capitolul, asa ca ma grabesc sa postez, sa nu se stearga cumva si acum in vreun mod…

Va rog, comentatzi:*
Sper mult de tot sa va placa si am sa va astept:* pupiiiiciiiiii:*:*:*:*

6 responses

  1. Absooooooooooooolut superb,fantastic.Abia astept next-ul,spor la scris in continuare.
    Sunt priiiiiiiiima,iapiiiiiiiiiiii. Pupiciiiiiiiii.

    20 martie 2011 la 7:39 PM

  2. Alexa

    Ti-a iesit superb capitolul !!!!! A meritat asteptarea …sper ca Lucinda sa fie bine!! Si sunt convinsa ca cea care a chemat-o pe Lucinda este Katerine… de abia astept urmatorul capitol… spor la tastat si sper sa nu se mai intample nimic cu pc-ul tau … XOXO

    21 martie 2011 la 1:39 PM

  3. superb. abia astept next-ul. imi place foarte mult cum descrii. :*

    21 martie 2011 la 9:25 PM

Lasă un comentariu